Masa din Duminica nuntii sau Masa Mare era organizata de obicei la casa mirelui, insa daca nu era suficient spatiu se mai facea si la mireasa. Asezarea la masa se facea diferit, in functie de zone si legat de acest lucru se fac o multitudine de obiceiuri. In Oltenia si in Moldova, mirii nu mancau la masa cu nuntasii, ei mancau dintr-un blid cu o singura lingura din lemn si beau vin din aceeasi sticla, ca sa se invete sa imparta totul. Ei erau asezati pe desagi, ca sa fie legati ca acestia. Mancau fie ce se servea la masa, fie vin cu paine sau imparteau un ou. Nasii erau pusi in capatul mesei, iar langa ei stateau socrii mari. In preajma nasilor mai stateau rudele bogate si persoanele importante din sat. In Transilvania, mirii stateau in capatul mesei, iar nasii de o parte si de alta a lor. Mirii mancau lapte sau smantana dintr-un blid ca sa aiba copiii albi si frumosi, si mancau un ou fiert dat de soacra. Un alt obicei era dansul gainii (gaina umpluta era considerata o mancare deosebita). O femeie sau soacra aducea o gaina mare prajita, frumos impodobita cu beteala, flori, cu spice de grau in cioc si pe langa ea diverse fructe. Se juca un dans si apoi se ducea la nas, care o cumpara in mod simbolic; apoi o rupea si o impartea celorlalti meseni. Daca era o nunta bogata atunci se aducea un purcel de lapte sau un curcan. Acest ritual se facea la sfarsitul mesei, atunci cand se dadea darul. Darul se striga la sfarsit. Strigatul darului se facea de catre un lautar, un vornic sau de nas. Primul care dadea banii era nasul, care trebuia sa dea si cel mai mult. Urmau socrii mari, care promiteau casa, bani, animale, etc. Mesenii dadeau ce aveau: de la bani, la animale, cereale, lucruri pentru casa (carpete, perne, asternuturi etc.). Dupa ce nasul strangea banii, ii aseza intr-o batista, punea sare peste ei si ii dadea miresei, care ii saruta mainile. Spre dimineata, nuna ii dadea miresei voalul jos si ii punea basma, ca simbol al femeii maritate si renuntarea la feciorie.