Dominată din copilărie de posesiva ei mamă şi de către consortul acesteia, Conroy, un individ tiranic, tânăra Victoria le refuză acestora dreptul la regenţă în timpul lui William al IV-lea, unchiul acesteia. În schimb, Albert, vărul ei german, încurajat în a o curta atunci când tânăra accede la tron la 18 ani, ajunge în schimb să se îndrăgostească de ea. Impresionată de generozitatea lui Albert, şi Victoria are propria dorinţă de a-şi ajuta supuşii. Însă loialitatea tinerei regine faţă de premierul Melbourne, considerat de mare încredere (deşi văzut de alţii drept egoist), va duce la o criză politică pe care Albert o va repara: se căsătoreşte cu regina, dovedindu-se nu numai un soţ bun (e gata să ia un glonte în locul Victoriei), ci şi un reformator, care îi va câştiga până şi lui Melbourne admiraţia.